Mi s-a întâmplat de multe ori să mă gândesc la mine ca la un colaj, un mozaic al oamenilor pe care i-am cunoscut. Am păstrat frânturi de gândire, gesturi, preferinţe ale lor, elemente care au devenit acum ale mele şi mă definesc în noul tot unitar care sunt acum. Iar ceea ce sunt se modifică în continuare pe măsură ce întâlnesc alţi oameni.
Acest puzzel, cuprinde şi lucruri despre care ştiu că sunt originale, însă chiar şi ele cred că provin dintr-o combinaţie de experienţe trecute. Oricum ar fi, oamenii pe care i-am cunoscut, ne influenţează modul de a fi, prin faptul că preluăm de la ei câte ceva.
Vreau să cred că, aşa cum pe mine m-au ajutat ceilalţi să mă construiesc, tot aşa contribui şi eu cu câte ceva din ceea ce sunt, la dezvoltarea celor pe care-i întâlnesc.
Să facem cunoştinţă:Mă numesc AUGUSTINA ENE, psiholog cu drept de liberă practică, acreditat de către Colegiul Psihologilor din România în specializările :
- Consiliere psihologică experienţială centrată pe copil şi familie , ca psiholog specialist autonom;
- Psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională, ca psiholog practicant în supervizare.
Lucrez cu copiii şi adolescenţii din şcolile din Piteşti, din anul 1992.
Am început ca profesor de matematică şi informatică iar acum sunt consilier psihologic în Şcoala Nr. 13 "Mircea cel Bătrân" - Piteşti.
e-mail : augustinaene_ro@yahoo.com
Ne jucăm învăţând ... învăţăm jucându-ne
Dezvoltare personală asistată de calculator în grup experienţial (Către o nouă paradigmă educaţională).
"Orice aş face, învăţarea calculatorului este destul de aridă, există riscul de a se opri la jocuri
şi cam atât", oftează zilnic mulţi adulţi interesaţi să-şi iniţieze odraslele sau elevii. "E firesc", le răspundem noi, "pentru că la vârsta lor jocul este mai important", iar calculatorul un ofertant ispititor, dacă nu cumva fără pereche. Nu e puţin lucru, copil fiind, să intri într-o poveste în care te baţi pe viaţă şi pe moarte pentru dreptul tău de a fi erou. Şi încă unul care ... câştigă. Mai ales când în familie, cu prietenii sau la şcoală, deşi nu s-a obişnuit să piardă, copilul o face destul de des, cu suferinţă şi lacrimi înodate în gene.
E firesc să fie furios şi temător de oameni. Dar CALCULATORUL? "Ăsta da, PRIETEN, da, PĂRINTE grijuliu care nu te ceartă niciodată şi-ţi mai dă şi o şansă în plus ca să câştigi, chiar şi când ai pierdut, deocamdată ... O iei de la capăt şi o faci mai bine, din ce în ce mai bune. Ii arăţi tu lui ..."
Tocmai v-am prezentat o secvenţă din filmul interior al minţii unui copil.
Autori: Prof. dr. IOLANDA MITROFAN şi AUGUSTINA ENE Editura: S.P.E.R., Editia I 2005 / Editia a II-a 2010